sâmbătă, 26 ianuarie 2008

Revenirea

De data asta cu ganduri mari, sperante de "mai bine" si parul ceva mai lung. Cam cu un an mai lung.

2008. A inceput... cu sfarsitul lui 2007. In 2007 a murit tata. Timpul vindeca? Nu, timpul cicatrizeaza doar, de vindecat n-are cum. Asa cum o mana nu-ti creste la loc dupa ce e taiata, nici golul din sufletul meu nu va putea fi umplut.

C'am bifat asta, sa-i dam drumul.

Ce vreau sa fac? Vreau sa scriu. N-o sa incep cu ipocrizii de genul "Nu scriu pentru nimeni, scriu doar pentru mine". Asta-i o mare tampenie, hai sa fim seriosi, ca daca vroiam sa scriu pentru mine, scriam intr-un caiet, sau pe niste curpapier, care-mi era mai la indemana.
Scriu ca sa fiu citit. De oricine.

Despre ce? Aci e.. pe cat de simplu, pe atat de complicat.
Ce'as vrea sa fac in mod special, in afara de atat-de-obisnuitul blogging, e sa scriu niste tutoriale.. .NET in principal, C#, SQL, programare in general.

Ce'o sa iasa, vom vedea.

duminică, 1 aprilie 2007

Bucuresti, praf, manele, vacanta.

M-am saturat de cacatul asta de Bucuresti.
Mi s-a luat. Cum dracu poate sa fie atat praf intr-un oras?
Oare se poate curata un oras de praf? Ca ar fi nevoie.

Mi s-a luat si de manelistii astia mici care si in autobuz nu se pot abtine sa asculte cretinitatile alea muzicale.
Ia uite FRATE, am mobil cu empe3 si acum sa auda juma’ de troleu cum sta treaba cu Leii Grei.
Baga-mi-as. Sunt mari sanse ca intr-o zi sa ii fac praf unuia jucaria. Ce bine m-as simti.

etc.

Uf.. si vreau vacaaaantaaa….. Promit la anul, sa-mi trantesc un concediu de cel putin 3 saptamani.
Consecutive, nu ca acum.
Somn usor, natiune.

Diverse

Imi propun acum sa scriu. Nu am nimic in minte, dar hai sa vedem ce iese.
Incepem cu ziua de azi, care a inceput prost, m-am certat urat cu jumatatea (mai buna?), evident din cauza unei stupizenii, ca de obicei.
Apoi ne-am impacat (ca de obicei) si am purces voiosi la drum, fiecare calare pe rabla lui. Eu, pe rabla mea nou-noutza (e vorba de biciclete aici), dar tot rabla, ea pe a ei.

Concluzie: Azi a fost o atmosfera splendida in parcul Carol, soare mult, cald, copii, flori...
De multe ori ma gandesc cat de norocosi suntem ca putem avea parte de asa ceva, si cu groaza imi vin in minte scene oribile care in alte parti sunt stiri de zi cu zi...

Ah, boule!

De ce ma mai obosesc?
Se mai gaseste un cretin pe net care (ma) injura si balacareste, si eu ma chinui ca boul sa port o discutie normala. Greseala mea, nu? Ar fi trebuit sa ii raspund cu aceeasi moneda din secunda 2, oare? Sa il trimit la originile neamului sau stupid?
Bineinteles ca da. Asta sa fie o lectie invatata de acum inainte, poate ca aparentele sunt mai mult decat aparente. Ca OMUL normal NU EXISTA dedesubtul acelul morman de nesimtire. Cum sa scoti la iveala OMUL dintr-un idiot egocentrist si nesimtit, care mai are si pretentii de literat?!
Raspunsul ingineresc: Pai nu se poate.
Asa ca amice, te trimit in pizda ma-tii cu toti prietenii tai intunecati, sper ca acolo sa gasesti un pic de bun simt pe care sa ti-l insusesti.

luni, 26 martie 2007

Just another manic Monday

Vai, vai, ce durere.... s-a dus naibii şi uichend-ul asta.
Maine o iau de la capăt, aceeaşi dorinţă de a-mi trage un glonţ în cap când sună telefonul să mă trezească, aceeaşi stare de arunca-m-aş de la balcon!!!
Cât de mult vreau să se termine proiectul ăsta... ce silă mi s-a facut de tot..
Şi oameni buni, SCRIEŢI NAIBII SPECIFICAŢII ca să ştie şi boul ăla de programator ce dracu să facă acolo....

Hai, ca ma duc la culcare... am o carte pe care abia aştept să o incep... îmi e aşa dor de citit!

duminică, 21 ianuarie 2007

Oldies (penita si valurile)

Inainte de a treia vine a patra, atunci se schimba ordinea. Si pe primul loc vine nimicul. Tot. Da, aiurea. Tot nimicul.
O epistola bizara, bazata doar pe imaginea surprinsa din goana trenului. Si, poate ca nici asta nu e reala. Eliberarea... in varful penitei. Pana de gasca se misca sacadat, starnind valuri in viata celor atinsi de molima.
Bieti condamnati ai soartei, nascuti doar pentru a muri, inspira privitorului mila si atat. De parca ar putea ceva mai mult... Gandurile lor se limiteaza doar la azi si maine, nimic mai mult, nimic deasupra prezentului imediat.
Din nou, eliberarea... prea slaba lumina, si nu ma poate ajuta in gasirea drumului cel bun. Catre unde?Catre fericire? Exista doar sub o forma efemera, deci inutila.

Oldies (cu puii)

Dintr-un procent din degeaba rezulta nimic. Valoare n-are decat metalul. Si puii de gaina abia iesiti din ou. "Pui", le zici, dar degeaba te-ncrezi in ei, ca oricum mor, de mine calcati in picioare. Eu, copil nebun, cu ochi fara soare, doar cu frunze umbroase de nuc.
Sclipea luna pe acoperis dar eu n-am vazut-o si am sperat in altceva.
Apoi a venit un caine si mi-a urlat in talpa, saracul. Si dupa aceea mi-am adus aminte ca ar fi trebuit sa ploua. Da, acasa cand m-am intors eram ud fleasca, dar fericit, ca nu ma mai plouase noaptea.